1. Apoi le-a zis ucenicilor: „Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipește averea.
2. El l-a chemat și i-a zis: «Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!»
3. Administratorul și-a zis: «Ce-o să fac, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi-ar fi rușine.
4. Știu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administrație, ei să mă primească în casele lor!»
5. I-a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său și i-a zis primului: – Cât îi datorezi stăpânului meu?
6. Acela i-a răspuns: – O sută de bați de untdelemn. El i-a zis: – Ia-ți chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci!
7. A zis apoi altuia: – Dar tu, cât îi datorezi? Acela i-a răspuns: – O sută de cori de grâu. El i-a zis: – Ia-ți chitanța și scrie optzeci!
8. Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu iscusință. Căci fiii acestui veac sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.
9. Și Eu vă spun: faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice!