2. Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau: „Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei!“
3. El însă le-a spus următoarea pildă:
4. „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?!
5. Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri,
6. vine acasă și-și cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!»
7. Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care n-au nevoie de pocăință!
8. Sau care femeie, dacă are zece drahme și pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește?!
9. Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!»
10. Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!“
11. El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moșie care mi se cuvine!» Și tatăl a împărțit între ei averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă.
15. S-a dus și s-a alipit de unul din cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.
16. Ar fi dorit el să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni!
17. Și-a venit în fire și și-a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta
19. și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi!’»