11. Iată care este legea cu privire la jertfa de pace pe care cineva vrea s-o aducă în cinstea Domnului :
12. dacă acesta o va aduce drept mulțumire, va trebui să aducă odată cu jertfa de mulțumire și câteva turte nedospite, amestecate cu ulei; turte subțiri, nedospite, stropite cu ulei și turte din făină aleasă, amestecată cu ulei.
13. Alături de jertfa de mulțumire, din jertfa lui de pace va trebui să aducă ca dar și turte de pâine dospită.
14. Din toate acestea să aducă câte o turtă ca dar pentru Domnul ; aceasta va fi a preotului care stropește sângele jertfei de pace.
15. Carnea jertfei de mulțumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca jertfă; să nu se lase nimic din ea până dimineață.
16. Dar dacă jertfa pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare.
17. Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars.
18. Dacă va mânca cineva din carnea jertfei a treia zi, jertfa lui de pace nu va fi primită. Ea nu i se va lua în considerare celui ce a adus-o, ci va fi privită ca o urâciune, iar cel ce o mănâncă își va purta vina.
19. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă. Carnea considerată curată însă poate fi mâncată de oricine este curat.