31. Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca și ogoarele țării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.
32. Cât despre cetățile leviților, leviții vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor.
33. Dacă un om cumpără o casă de la leviți, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul israeliților.
34. Dar ogoarele din jurul cetăților leviților nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.
35. Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să-l ajuți ca și cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l lași să locuiască la tine.
36. Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine.
37. Să nu-i împrumuți argint cu dobândă și să nu-i dai mâncare pe camătă.
38. Eu sunt Domnul , Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului ca să-ți dau Canaanul și să fiu Dumnezeul tău.
39. Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăcește și ți se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav.
40. Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie.
41. Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui și astfel se va putea întoarce la clanul lui și la proprietatea părinților lui.
42. Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând sclavii.
43. Să nu-i stăpânești cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.
44. Cât despre sclavii și sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poți cumpăra dintre neamurile din jur.
45. Poți să-i iei și dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naște în țara voastră; ei pot fi proprietatea voastră.