13. preotul să-l cerceteze și dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit.
14. Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat.
15. Preotul să cerceteze carnea vie și să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră.
16. Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot.
17. Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.
18. Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat,
19. iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roșiatic, omul acela să se înfățișeze înaintea preotului.
20. Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră care a erupt în bubă.
21. Însă dacă preotul o cercetează și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă șapte zile.
22. Dacă, în cele din urmă, se împrăștie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră.
23. Dar dacă pata rămâne într-un loc și nu se împrăștie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.
24. Dacă un om are o arsură pe piele și carnea vie a arsurii devine o pată alb-roșiatică sau albă,
25. preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit și pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră.