25. Locuitorii din Șehem au pus la pândă pe vârfurile munților niște oameni care-i jefuiau pe drumeții ce treceau pe lângă ei. Lucrul acesta a fost adus la cunoștința lui Abimelek.
26. Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Șehem și locuitorii Șehemului și-au pus încrederea în el.
27. El și oamenii lui au ieșit la câmp, le-au cules viile și au pus strugurii în teasc, după care au dat un ospăț; au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelek.
28. Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek și cine este Șehem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal și nu este Zebul reprezentantul lui? E mai bine să slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl lui Șehem! De ce să-i slujim lui Abimelek?
29. Ah, dacă ar fi cineva care să-i pună pe oamenii aceștia sub autoritatea mea! L-aș răsturna pe Abimelek! I-aș spune lui Abimelek: «Adună-ți oștirea și ieși la luptă!»“
30. Zebul, conducătorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mânie.
31. A trimis pe ascuns niște soli la Abimelek ca să-i spună: „Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu frații săi au venit la Șehem și răscoală cetatea împotriva ta!