11. Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah și Iogbeha și a atacat oștirea care se credea în siguranță.
12. Cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat și a provocat groază în rândul întregii lor oștiri.
13. Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres.
14. A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor și ale membrilor sfatului bătrânilor din Sucot. Erau șaptezeci și șapte de bărbați.
15. S-a dus la oamenii din Sucot și le-a zis: „Iată-i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m-ați batjocorit zicând: Sunt deja Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oștirii tale?“
16. I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot.
17. Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i-a ucis pe oamenii cetății.
18. După aceea le-a zis lui Zebah și Țalmuna: – Cum erau bărbații pe care i-ați ucis la Tabor? Ei i-au răspuns: – Erau ca tine! Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege!
19. El le-a zis: – Erau frații mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-ați fi lăsat în viață, nu v-aș ucide acum!
20. Și i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut: – Omoară-i! Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil.
21. Atunci Zebah și Țalmuna i-au zis: – De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui! Ghedeon s-a sculat și i-a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele care erau la gâtul cămilelor lor.