13. Toată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiților care se aflau la stânca Rimon și să le vestească pacea.
14. În acea vreme, beniamiții s-au întors și li s-au dat de soții dintre acelea care au fost lăsate în viață – dintre femeile din Iabeșul Ghiladului. Totuși nu erau destule pentru ei.
15. Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în semințiile lui Israel.
16. Atunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soții, căci beniamitele au fost nimicite?“
17. Au mai zis: „Supraviețuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmași, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel!
18. Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fiicele noastre, căci toți israeliții au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“
19. După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Șehem și la sud de Lebona!“
20. Apoi le-au poruncit beniamiților și le-au zis: „Duceți-vă și stați la pândă în vii!