25. Dar și a doua zi beniamiții le-au ieșit împotrivă din Ghiva și au doborât optsprezece mii de războinici înarmați.
26. Atunci, toți israeliții, deci tot poporul, s-au dus la Betel și au început să plângă. În ziua aceea au rămas acolo, în prezența Domnului , până seara și au adus înaintea Domnului arderi de tot și jertfe de pace.
27. Israeliții L-au întrebat pe Domnul – în vremea aceea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo,
28. iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui – și I-au zis: – Să pornim din nou la luptă împotriva fraților noștri sau să ne oprim? Domnul le-a răspuns: – Duceți-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre!
29. Atunci, israeliții au pus la pândă niște oameni în spatele cetății Ghiva.
30. A treia zi israeliții au ieșit la luptă împotriva beniamiților și s-au așezat înaintea Ghivei ca și în celelalte dăți.
31. Beniamiții au urmărit poporul, fiind astfel îndepărtați de lângă cetate. Au început să lovească în popor și să ucidă ca în celelalte dăți, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel și altul la Ghiva – și în câmpie. Au ucis aproape treizeci de israeliți.
32. Beniamiții ziceau: „Iată-i învinși dinaintea noastră ca și mai înainte!“ Dar israeliții ziceau: „Să fugim și să-i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“
33. Israeliții au fugit fiecare de pe pozițiile lor și s-au regrupat la Baal-Tamar, iar israeliții care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, la apus de Ghiva.
34. Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă și beniamiții nici nu-și închipuiau că va veni asupra lor un asemenea dezastru.
35. Domnul i-a nimicit pe beniamiți dinaintea lui Israel și astfel israeliții au ucis în acea zi douăzeci și cinci de mii o sută de beniamiți.
36. Beniamiții au înțeles că au fost înfrânți. Atunci când israeliții s-au lăsat urmăriți de beniamiți, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puși la pândă în apropierea Ghivei.
37. Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s-au năpustit asupra ei și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.
38. Semnalul pe care israeliții îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalțe în cetate un nor mare de fum.
39. Doar atunci bărbații lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă. Beniamiții începuseră să lovească și pentru că numărul celor uciși era aproape de treizeci de oameni, ei își ziceau: „Cu siguranță că sunt nimiciți dinaintea noastră ca în prima luptă!“
40. Când coloana de fum a început să se înalțe din cetate, beniamiții au privit înapoi și au observat-o cum se ridica din întreaga cetate înspre ceruri.
41. Atunci israeliții s-au întors în luptă. Când au văzut dezastrul care-i aștepta, beniamiții s-au îngrozit.
42. Au fugit dinaintea israeliților spre drumul care duce în pustie, dar nu au putut scăpa de luptă; israeliții care ieșeau din cetate i-au ucis chiar acolo.
43. I-au înconjurat pe beniamiți, i-au urmărit fără încetare și i-au nimicit până în fața Ghivei, spre răsărit.
44. Optsprezece mii de beniamiți au fost uciși, toți aceștia fiind luptători viteji.
45. Unii au fugit și au scăpat în pustie, la stânca Rimon. Israeliții au ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alții i-au urmărit până la Ghidom, ucigând dintre aceștia două mii de oameni.