10. Dar bărbatul n-a vrut să mai rămână, ci s-a ridicat și a plecat. A ajuns până în fața Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa.
11. Când erau aproape de Iebus, se făcuse târziu deja. Slujitorul i-a zis stăpânului său: – Am putea să ne întoarcem în cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo!
12. Dar stăpânul lui i-a răspuns: – Nu ne întoarcem pentru o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt israeliți, ci vom merge până la Ghiva!
13. Să încercăm să ne apropiem de unul din aceste locuri: de Ghiva sau Rama, a mai spus el slujitorului său.
14. Astfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea.
15. S-au întors și au intrat să înnopteze în Ghiva. Ei au intrat și s-au oprit în piața cetății, dar nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă și să-i găzduiască.
16. Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Omul era din regiunea muntoasă a lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva, deși oamenii din această cetate erau beniamiți.