2. Soția lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceștia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moștenire în familia noastră pentru că ești fiul unei alte femei!“
3. Iefta a plecat dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo niște bărbați de nimic s-au adunat pe lângă Iefta și au început să-l însoțească.
4. Deci, după câtva timp, amoniții au declarat război lui Israel.
5. În timp ce amoniții începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.
6. Ei i-au zis lui Iefta: – Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniții!
7. Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului: – Oare nu voi sunteți aceia care m-ați urât și m-ați izgonit din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în primejdie?
8. Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta: – Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva amoniților. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9. Iefta i-a întrebat din nou: – Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva amoniților și Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?
10. Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns: – Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11. Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului și poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului , la Mițpa.