19. Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin țara lui ca să ajungă la locul lui.
20. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci și-a adunat poporul, a venit la Iahaț și s-a luptat cu Israel.
21. Însă Domnul , Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară.
22. Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.
23. Acum, după ce Domnul , Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul?
24. Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș ? Deci și noi vom moșteni tot ceea ce Domnul , Dumnezeul nostru, va dezmoșteni de la alții pentru noi!
25. Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui?
26. Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat în tot acest timp?
27. Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliți și amoniți!“
28. Regele amoniților nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
29. Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniților.
30. Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului , zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniți,