11. Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului și poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului , la Mițpa.
12. După aceea, Iefta a trimis niște soli la regele amoniților ca să-i spună: – Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13. Regele amoniților le-a răspuns solilor lui Iefta: – Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică!
14. Iefta a trimis din nou soli regelui amoniților
15. ca să-i spună: – Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara amoniților
16. pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliții au mers prin pustie până la Marea Roșie și apoi și-au continuat drumul până la Kadeș.
17. Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin țara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.
18. Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au pășit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului.
19. Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin țara lui ca să ajungă la locul lui.
20. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci și-a adunat poporul, a venit la Iahaț și s-a luptat cu Israel.
21. Însă Domnul , Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară.
22. Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.