13. Strigați de bucurie, ceruri! Bucură-te, pământ! Chiuiți de bucurie, munților! Căci DOMNUL Și-a mângâiat poporul și va avea îndurare față de ai Săi care suferă!
14. Sionul însă a zis: « DOMNUL m-a părăsit, Stăpânul meu a uitat de mine.»
15. «Dar oare poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează sau să nu aibă milă de rodul pântecelui său? Și chiar dacă ea ar uita, Eu nu te voi uita!
16. Iată, te-am încrustat în palmele Mele, iar zidurile tale sunt pururi înaintea Mea.
17. Fiii tăi se grăbesc să se întoarcă, iar cei ce te-au distrus și te-au lăsat în ruină se îndepărtează de tine.
18. Ridică-ți ochii și privește în jur! Toți fiii tăi se adună și vin la tine. Viu sunt Eu, zice DOMNUL , că-i vei purta pe toți ca pe o podoabă, te vei împodobi cu ei ca o mireasă.
19. Pentru că ruinele, locurile tale pustii și țara ta devastată vor fi acum prea strâmte pentru poporul tău, iar cei ce te-au devorat vor fi departe.
20. Fiii de care ai fost lipsită îți vor spune chiar în auzul tău: ‘Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi mai mult loc ca să locuiesc!’
21. Atunci te vei întreba: ‘Cine mi i-a născut pe aceștia? Eram fără copii și stearpă, exilată și izgonită. Cine i-a crescut? Eram părăsită și singură, deci de unde sunt aceștia?’»“
22. „Așa vorbește Stăpânul Domn : «Iată, voi face cu mâna semn neamurilor și Îmi voi ridica steagul către popoare; ele îți vor aduce fiii pe brațe, iar fiicele îți vor fi purtate pe umerii lor.