13. Tâmplarul măsoară cu o linie, însemnează măsura cu un stilet, apoi finisează lemnul cu o rindea și îl măsoară cu compasul; îi dă formă de om, om în toată splendoarea lui, și apoi îl pune într-o casă.
14. Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15. Apoi acesta slujește omului drept lemn de foc. Cu o parte din el se încălzește, aprinde un foc și coace pâine. Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină, modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16. Jumătate din el îl pune pe foc; își prăjește carne, mănâncă și se satură. De asemenea, se încălzește și zice: «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17. Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol. Se prosternă înaintea lui și i se închină; i se roagă zicându-i: «Mântuiește-mă, căci tu ești zeul meu!»
18. Ei nu cunosc, nici nu înțeleg, căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea, iar mințile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19. Nici unul nu stă să cugete; nu are cunoaștere sau discernământ ca să-și zică: «Jumătate l-am pus pe foc; pe cărbunii lui mi-am copt pâine, mi-am prăjit carne și am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă prostern eu înaintea unei bucăți de lemn?»
20. El se hrănește cu cenușă și o minte înșelătoare îl conduce greșit. Nu se poate salva singur, nu poate spune: «Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?»
21. «Ține minte aceste lucruri, Iacove, căci tu ești robul Meu, Israele! Eu te-am modelat; ești robul Meu. O, Israele, nu te voi uita!
22. Ți-am șters nelegiuirile cum s-ar duce un nor, și păcatele cum dispare ceața. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat!»