17. Ca o femeie însărcinată și gata să nască, care se zvârcolește și țipă în durerile ei, așa eram noi înaintea Ta, DOAMNE.
18. Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ și nu i-am născut pe locuitorii lumii.
19. Dar morții tăi se vor întoarce la viață, trupurile lor se vor ridica. Treziți-vă și cântați de bucurie, cei ce locuiți în țărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naște pe cei ce au murit!
20. Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale și închide-ți ușile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea!
21. Căci, iată! DOMNUL iese din locuința Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el și nu își va mai ascunde ucișii.