2. Ca un sclav care tânjește după umbra serii sau ca un lucrător ce își așteaptă plata,
3. așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune și nopți de necaz mi s-au dat.
4. Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.
5. Trupul îmi este acoperit de viermi și de coji pământii; pielea îmi crapă și supurează,
6. zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde.
7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8. Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.