1. Oare nu are omul o viață plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler?
2. Ca un sclav care tânjește după umbra serii sau ca un lucrător ce își așteaptă plata,
3. așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune și nopți de necaz mi s-au dat.
4. Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.
5. Trupul îmi este acoperit de viermi și de coji pământii; pielea îmi crapă și supurează,
6. zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde.
7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8. Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9. Ca norul care se risipește și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința Morților.