20. Sunt rușinați însă pentru că s-au încrezut în ele ; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21. Ca ele sunteți și voi pentru mine: îmi vedeți nenorocirea și vă temeți.
22. Am zis eu vreodată: «Faceți-mi un dar!» sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»
23. sau: «Scăpați-mă din mâna vreunui dușman!» sau: «Răscumpărați-mă din mâna vreunui asupritor!»
24. Învățați-mă și voi tăcea, arătați-mi unde am greșit.
25. Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?