10. Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere și această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.
11. Ce putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12. Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?
13. Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!
14. Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel și-ar pierde frica de Cel Atotputernic.
15. Dar frații mei sunt înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,