4. Copiii săi sunt departe de a fi în siguranță, sunt zdrobiți la poartă și nu e nimeni să-i scape.
5. Cel flămând îi mănâncă secerișul, adunându-l chiar dintre spini, iar cel însetat râvnește bogăția lui.
6. Pentru că nenorocirea nu iese din țărână și necazul nu răsare din pământ.
7. Totuși omul e născut pentru necaz, după cum scânteia e născută pentru zbor.
8. În ce mă privește, eu Îl voi căuta pe Dumnezeu și lui Dumnezeu Îi voi spune starea mea.
9. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
10. El dă ploaie pe pământ și trimite ape pe câmpie.