15. uitând că piciorul cuiva le poate sparge și că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16. Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17. pentru că Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Când se ridică și fuge, râde de cal și de călărețul lui.
19. Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20. Îl faci tu să sară ca o lăcustă și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21. Mândru de puterea lui, el scurmă valea și se aruncă asupra celor înarmați.
22. Râde în fața fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. Tolba cu săgeți zăngăne pe el, lancea și sulița strălucesc.
24. Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbița.
25. La sunetul trâmbiței el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26. Prin înțelepciunea ta zboară șoimul și își întinde aripile spre sud?
27. La porunca ta se înalță vulturul și își face cuibul pe înălțimi?