1. În fața acestor lucruri, inima îmi tremură și saltă din locul ei.
2. Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său și bubuitul care iese din gura Sa!
3. Își desfășoară fulgerul sub cerul întreg și-l trimite până la marginile pământului.
4. Apoi se aude vuietul glasului Său; El tună cu glasul Său măreț. Când I se aude glasul, El nu oprește fulgerele.
5. Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit; El face fapte mărețe, dincolo de înțelegerea noastră.
6. El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!» și ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7. El îl oprește pe orice om din lucrul lui, pentru ca toți oamenii să recunoască lucrarea Lui.
8. Atunci animalele se duc la adăpostul lor și rămân în vizuinile lor.
9. Vijelia iese din odaia sa și frigul din vânturile cele năprasnice.
10. Suflarea lui Dumnezeu face gheața și îngheață apele mari.
11. El încarcă norii grei cu umezeală; împrăștie norii cu fulgerul Său.
12. Ei se mișcă după călăuzirea Lui și fac tot ceea ce le poruncește pe fața întregului pământ.
13. El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni sau să ude pământul Său și să-Și arate îndurarea.