1. Acești trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.
2. Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu.
3. S-a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov.
4. Elihu așteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el.
5. Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat.
6. Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteți în vârstă; de aceea m-am temut și n-am îndrăznit să vă spun ce știu.
7. Mi-am zis: «Să vorbească bătrânețea, anii cei mulți să ne învețe înțelepciunea!»
8. Dar există un duh în om, suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9. Nu vârsta te face înțelept, nu bătrânețea te face să înțelegi ce e drept.
10. De aceea zic: «Ascultați-mă, îmi voi spune și eu părerea!»
11. Am așteptat în timp ce vorbeați, am ascultat cuvintele voastre înțelepte în timp ce căutați ce să îi spuneți.
12. V-am ascultat cu atenție, dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greșit, nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13. Să nu spuneți: «Am dat peste înțelepciune; să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14. El nu și-a îndreptat cuvintele împotriva mea și nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15. Sunt uimiți, nu mai au nimic de spus, au rămas fără cuvinte.