7. Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii și dacă mi s-au pângărit mâinile,
8. atunci alții să mănânce ce am semănat și roadele mele să fie smulse din rădăcini.
9. Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie și dacă am pândit la ușa vecinului meu,
10. atunci soția mea să macine pentru altul și alții să se culce cu ea.
11. Aceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
12. Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerișul.
13. Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,
14. ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?
15. Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu Același ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?
16. Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17. dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18. eu care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată și de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
19. dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,
20. iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21. dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,
22. atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23. Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu și îmi era frică de măreția Sa, n-am putut face astfel de lucruri.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25. sau dacă m-am bucurat de marea mea avere și de bogăția pe care mâinile mele au adunat-o,
26. dacă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mișcându-se în splendoarea ei