22. atunci să-mi cadă umărul de la locul lui și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23. Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu și îmi era frică de măreția Sa, n-am putut face astfel de lucruri.
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25. sau dacă m-am bucurat de marea mea avere și de bogăția pe care mâinile mele au adunat-o,
26. dacă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mișcându-se în splendoarea ei
27. și mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,
28. aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios Celui Preaînalt.
29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30. dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste viețile lor,
31. dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32. – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33. dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă
34. pentru că m-aș fi temut de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară …
35. Oh! De-aș găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36. O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.
37. Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un prinț.)