6. Ei locuiau în văi uscate, între stânci și-n gropile pământului.
7. Urlau printre tufișuri, se îngrămădeau în mărăcini.
8. Fii ai nebunilor și ai celor fără nume, ei au fost izgoniți din țară.
9. Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.
10. Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11. Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului și m-a smerit, ei nu mai au frâu față de mine.
12. La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13. Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul și nimeni nu-i oprește.
14. Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.
15. Spaimele mă copleșesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranța mea se risipește ca un nor.
16. Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinței.
17. Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.