6. Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!
7. Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!
9. Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineții,
10. pentru că n-a închis ușile pântecelui mamei mele și n-a ascuns necazul de ochii mei.
11. De ce n-am murit la naștere și n-am pierit când am ieșit din pântece?
12. De ce au fost genunchi care să mă primească și sâni care să mă alăpteze?
13. Acum aș fi stat culcat și liniștit, aș fi dormit și m-aș fi odihnit
14. cu împărații și sfetnicii pământului, care și-au zidit falnice morminte,
15. cu prinții care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint.
16. Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17. Acolo cei răi nu te mai necăjesc și acolo cei obosiți se odihnesc.