8. Sunt pătrunși de ploaia munților și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9. Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.
10. Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11. Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.
12. Din cetate se aud gemete de moarte și sufletele celor răniți strigă după ajutor … Totuși Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.
13. Sunt alții care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.
14. Ucigașul se scoală în amurgul zilei și omoară pe cel sărac și nevoiaș, iar noaptea fură.
15. Ochii celui adulter pândește amurgul; el își zice: «Nimeni nu mă va vedea!» și își acoperă fața.
16. Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închiși. Ei nu cunosc lumina.
17. Pentru toți aceștia dimineața este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.
18. Ei sunt iuți ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19. Așa cum seceta și căldura sorb apele zăpezii, tot așa înghite Locuința Morților pe cei ce-au păcătuit.
20. Pântecele mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21. Ei pradă femeia fără copii și nu fac nici un bine văduvei.
22. Totuși, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreți; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranță de viață.