4. Pentru evlavia ta te mustră El și intră la judecată cu tine?
5. Nu e mare răutatea ta? Nu sunt fără sfârșit nedreptățile tale?
6. N-ai luat tu garanții de la frații tăi fără temei? Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7. N-ai dat apă celui însetat și n-ai vrut să dai pâine celui flămând,
8. deși erai un om puternic și țara era a ta, erai un om onorat; trăiai în ea.
9. Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale și ai zdrobit puterea celor orfani.
10. De aceea ești înconjurat de curse și ești cuprins brusc de spaimă.
11. De aceea e atât de întuneric, că nu poți vedea și te acoperă un șuvoi de ape.
12. Nu este Dumnezeu în înălțimile cerului? Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!
13. Totuși tu zici: «Ce știe Dumnezeu? Poate El judeca prin întunericul adânc?
14. Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede, atunci când El umblă pe bolta cerului.»
15. Te vei ține de calea veche pe care au urmat-o cei răi?