1. Atunci Țofar din Naamat i-a zis:
2. „Gândurile mele mă silesc să-ți răspund, pentru că sunt tare frământat.
3. Am auzit o mustrare care mă umple de rușine și duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
4. Nu știi că încă din vechime, de când a fost pus omul pe pământ,
5. veselia celui rău este scurtă și bucuria celui lipsit de evlavie ține pentru o clipă?
6. Chiar dacă trufia lui se înalță până la cer și capul lui atinge norii,
7. va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui; iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
8. Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit, va pieri ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea; locul său nu se va mai uita la el niciodată.
10. Copiii săi vor căuta bunăvoința celui sărac; mâinile lui vor da înapoi bogăția sa.
11. Oasele lui, odată pline de puterea tinereții, vor ședea cu el în țărână.
12. Deși răutatea este dulce în gura sa și el o ascunde sub limbă,
13. deși nu vrea s-o lase să plece și o ține în gură,
14. mâncarea i se va strica în stomac, va fi pentru el ca veninul unui șarpe.