15. Sunt un străin pentru oaspeții și slujitoarele mele; în ochii lor sunt un necunoscut.
16. Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde, deși mă rog de el cu gura mea.
17. Soția mea nu poate suferi suflarea mea, fiii mamei mele mă consideră dezgustător.
18. Chiar și copiii mă disprețuiesc; când mă ridic, își bat joc de mine.
19. Toți prietenii mei apropiați mă urăsc, cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20. Nu sunt decât piele și os; n-am rămas decât cu pielea dinților mei.
21. Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22. De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă mulțumiți cu carnea mea?
23. O! aș vrea să-mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul.
24. Să fie săpate cu o daltă de fier și pe plumb, săpate-n stâncă pe vecie!
25. Știu că Răscumpărătorul meu este viu și că, la sfârșit, se va ridica pe pământ.
26. Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită, în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27. Îl voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei, și nu-mi va mai fi un străin! Inima îmi tânjește înăuntrul meu.
28. Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?» Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
29. Temeți-vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să știți că există o judecată.“