1. Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2. „Oare se cade să răspundă înțeleptul cu învățături deșarte și să-și umple stomacul cu vântul de răsărit?
3. Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
4. Tu dai la o parte chiar și frica de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5. Nedreptatea ta te învață ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.
6. Gura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7. Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8. Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu ești singurul care are înțelepciune?
9. Ce știi tu, și noi să nu știm? Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
10. Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11. Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?
12. De ce îți îndepărtezi inima? Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13. de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14. Ce este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15. Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinții Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,