9. la mireasma apei va înmuguri și va da ramuri ca o plantă.
10. Ființa umană, însă, când moare, își pierde toată vlaga; omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.
11. După cum apele pier din mare, iar râul seacă și se usucă,
12. tot așa omul se culcă și nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezește, nici nu se mai scoală din somnul lui.
13. O! de m-ai ascunde în Locuința Morților, de m-ai acoperi până Îți trece mânia și de mi-ai hotărî o vreme când să-Ți amintești de mine!
14. Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aș aștepta să-mi vină eliberarea.
15. Atunci mă vei chema și-Ți voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16. Atunci îmi vei număra pașii și nu-mi vei mai ține în seamă păcatul;
17. vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac și-mi vei acoperi nedreptatea.
18. Dar așa cum munții cad și se surpă, iar stânca e mutată din locul ei
19. și așa cum apa sapă în piatră, iar torenții spală pământul, tot așa distrugi Tu nădejdea omului.