1. Omul născut din femeie are zile puține, dar pline de necaz.
2. Răsare ca o floare și se usucă; fuge ca o umbră și nu se mai vede.
3. Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?
4. Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!
5. Zilele omului sunt hotărâte. Tu cunoști numărul lunilor lui și i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
6. Așa că nu te mai uita la el și lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7. Pentru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou și lăstarii lui nu încetează săreapară.
8. Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ și-i piere trunchiul în țărână,