6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7. O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: – Dă-Mi să beau!
8. Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9. Femeia samariteancă I-a zis: – Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?! Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii.
10. Isus i-a răspuns: – Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie!
11. Femeia I-a zis: – Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?!
12. Ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și care a băut el însuși din ea, atât el, cât și fiii și turmele lui?
13. Isus i-a răspuns: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.
14. Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.
15. Femeia I-a zis: – Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!