24. Marta I-a răspuns: – Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.
25. Isus i-a zis: – Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.
26. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
27. Ea I-a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!
28. Și spunând aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“
29. Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El.
30. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta.
31. Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.
32. Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“
33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duh și s-a tulburat.
34. A întrebat: – Unde l-ați pus? Ei I-au răspuns: – Doamne, vino și vezi!
35. Isus a început să plângă.
36. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“
37. Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
38. Isus s-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt, care era o peșteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră.
39. Isus a zis: „Dați la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!
40. Isus i-a zis: – Nu ți-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41. Au dat deci piatra la o parte. Isus Și-a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat!
42. Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta din pricina mulțimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“
43. După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“