11. Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit, ca vinul lăsat în drojdia lui; nu a fost vărsat dintr-un vas în altul, nu a fost dus în captivitate. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat aroma.
12. Dar, iată, vin zile, zice Domnul , când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui, și ei îl vor vărsa; îi vor goli vasele și-i vor sparge ulcioarele.
13. Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș , așa cum și Casei lui Israel i-a fost rușine, când și-a pus încrederea în vițelul de la Betel.
14. Cum puteți să ziceți: ‘Noi suntem viteji, bărbați curajoși în luptă!’?