7. Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și bărbații care erau cu el i-au ucis și i-au aruncat într-un puț.
8. Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael: – Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei și miere ascunse în câmpie. Atunci el i-a lăsat în viață și nu i-a ucis împreună cu frații lor.
9. Puțul în care a aruncat Ismael toate hoiturile celor care fuseseră cu Ghedalia și pe care îi ucisese, era puțul pe care l-a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Bașa, regele lui Israel. Puțul acesta l-a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.
10. Ismael i-a luat captivi pe toți cei din popor care mai rămăseseră în Mițpa: pe fiicele regelui și pe toți aceia din popor care mai rămăseseră în Mițpa și pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi și a plecat să treacă la amoniți.
11. Când Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania,
12. i-au luat pe toți oamenii care erau cu ei și au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l-au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului.
13. Întreg poporul care era cu Ismael s-a bucurat când l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți conducătorii oștirilor care erau cu el.
14. Tot poporul, pe care-l luase captiv Ismael din Mițpa, s-a întors și s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah.
15. Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt din oamenii lui au scăpat de Iohanan și au fugit la amoniți.