25. Ei au răspuns: Tu ne-ai salvat viețile; să găsim bunăvoință la stăpânul nostru și vom fi slujitorii lui Faraon.
26. Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoților nu au ajuns ale lui Faraon.
27. Israeliții s-au așezat în țara Egiptului, în ținutul Goșen; ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult.
28. Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; anii vieții sale au fost o sută patruzeci și șapte.
29. Cu puțin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: Dacă am găsit bunăvoință la tine, pune-ți mâna sub coapsa mea și poartă-te cu mine cu bunătate și credincioșie. Nu mă îngropa în Egipt,
30. ci, atunci când voi muri, du-mă din Egipt și îngroapă-mă în mormântul strămoșilor mei. Voi face așa cum ai zis, a răspuns el.
31. Jură-mi, i-a cerut Iacov. Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat pe căpătâiul patului său.