3. Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“ Dar frații săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezența sa.
4. Atunci Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-ați vândut în Egipt!
5. Acum nu vă întristați și nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m-ați vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață.
6. Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera,
7. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr-o mare izbăvire.
8. Așadar, nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curții sale și domnitor peste toată țara Egiptului.
9. Duceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i că așa vorbește fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere.
10. Vei locui în ținutul Goșen și vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele, cirezile tale și tot ceea ce este al tău.
11. Acolo îți voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și gospodăria ta.»
12. Voi înșivă și fratele meu Beniamin vedeți că eu sunt cel care vă vorbește.
13. Să-i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut; grăbiți-vă și aduceți-l pe tatăl meu aici.“
14. Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui.
15. Iosif i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor; după aceea frații săi au vorbit cu el.