2. Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceți-vă și cumpărați-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim și să nu murim.“
3. Zece dintre frații lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt.
4. Dar Iacov nu l-a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire.
5. Astfel, pentru că și în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo.
6. Iosif era stăpânul țării, cel care vindea hrană întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu fața până la pământ înaintea lui.
7. De îndată ce și-a văzut frații, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaște și le-a vorbit cu asprime. De unde veniți? i-a întrebat el. Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.
8. Iosif i-a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el.
9. El și-a amintit visele pe care le-a avut despre ei și le-a zis: Voi sunteți iscoade și ați venit să vedeți unde este țara neprotejată!
10. Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană.
11. Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți; slujitorii tăi nu sunt iscoade.
12. Dar el le-a zis: Nu e adevărat, ci voi ați venit să vedeți unde este țara neprotejată!
13. Ei au răspuns: Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14. Dar Iosif le-a zis: Sunteți iscoade, așa cum v-am spus!
15. Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic!
16. Trimiteți-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți să rămână în temniță, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul; dacă nu, pe viața lui Faraon, cu siguranță că sunteți iscoade!
17. Și i-a aruncat pe toți în temniță pentru trei zile.
18. A treia zi, Iosif le-a zis: Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.
19. Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână aici în temniță, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate
20. și aduceți-mi-l pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi verificate cuvintele voastre și nu veți muri. Ei au făcut întocmai.
21. Și-au zis unul altuia: Cu siguranță plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viața lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.
22. Ruben le-a răspuns: Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar nu m-ați ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.