10. Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezența ei.
11. Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-și îndeplinească slujba și nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo,
12. ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară.
13. Când a văzut că el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară,
14. i-a chemat pe sclavii palatului și le-a zis: „Vedeți, soțul meu ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat cât am putut,
15. iar când el a auzit că țip cu putere, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
16. Ea i-a ținut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă
17. și i-a spus și lui aceleași lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca șă-și bată joc de mine,
18. dar, când am țipat cu putere, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
19. Când stăpânul său a auzit acuzele soției sale, care spunea: „Așa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie,
20. l-a luat pe Iosif și l-a aruncat în temniță, în locul în care erau închiși prizonierii regelui; și acolo a rămas.
21. Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare și a făcut ca el să găsească bunăvoință la comandantul temniței.
22. Comandantul temniței i-a dat în grija lui Iosif pe toți cei închiși în temniță; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el.