15. Când apa din burduf s-a terminat, Agar a pus copilul sub unul dintre tufișuri,
16. apoi s-a dus și a șezut singură mai departe, ca la o aruncătură de arc, pentru că se gândea: „Să nu văd moartea copilului.“ Șezând acolo, ea a început să plângă.
17. Dumnezeu a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o pe Agar din cer și i-a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este.
18. Scoală-te, ridică băiatul și ține-l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“
19. Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S-a dus, a umplut burduful cu apă și i-a dat băiatului să bea.
20. Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș.
21. A locuit în pustia Paran, iar mama lui i-a luat o soție din țara Egiptului.
22. În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, conducătorul oștirii sale, i-a spus lui Avraam: Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci;
23. jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înșela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmașii mei, ci că, așa cum eu am arătat bunăvoință față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.
24. Jur, i-a răspuns Avraam.
25. Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire.
26. Abimelek i-a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi-ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta până acum.“
27. Atunci Avraam a luat oi și boi și i le-a dat lui Abimelek; apoi cei doi au încheiat un legământ.
28. Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă,
29. iar Abimelek l-a întrebat: Ce ai de gând să faci cu aceste șapte mielușele pe care le-ai pus deoparte?
30. Primește-le ca o mărturie pentru mine că eu am săpat această fântână, i-a răspuns Avraam.
31. De aceea acel loc a fost numit Beer-Șeba, pentru că amândoi au depus acolo un jurământ.