1. La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.
2. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.
3. Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; și a fost lumină.
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a despărțit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.
6. Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“
7. Astfel, Dumnezeu a făcut bolta și a despărțit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Și așa a și fost.
8. Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.
9. Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer și să apară uscatul!“ Și așa a și fost.
10. Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
11. Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să dea rod cu sămânță în el, potrivit soiului lor!“ Și așa a și fost.
12. Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță potrivit soiului lor și pomi care dau rod cu sămânță în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
13. A fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.
14. Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele și anii