1. După ce am fost scăpați din primejdie, am aflat că insula se numea Malta.
2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia și din pricina frigului, și ne-au primit alături de ei pe toți.
3. Pavel a adunat o grămadă de mărăcini și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână.
4. Când barbarii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască!“
5. Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere nici un rău.
6. Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
7. Aproape de locul acela se aflau niște ogoare ale fruntașului insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.
8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat.