9. Iudeii s-au alăturat și ei acuzației, afirmând că toate acestea erau întocmai.
10. Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Știind că de mulți ani ești judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea.
11. După cum poți afla și tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12. Și nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulțimea în sinagogi sau prin cetate.
13. Așa că ei nici nu-ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum.
14. Îți mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoșilor noștri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», și cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea și sunt scrise în Profeți.
15. Și am aceeași nădejde în Dumnezeu pe care o au și ei, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.
16. De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
17. După o lipsă de mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu și să aduc daruri.
18. În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curățit în Templu, nu cu mulțime, nici cu zarvă.
19. Erau și niște iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea!
20. Sau să spună înșiși aceștia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului,
21. afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“
22. Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privința voastră, când va veni tribunul Lisias!“
23. A poruncit centurionului să-l țină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate și să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească.