5. așa cum, de altfel, pot depune mărturie cu privire la mine și marele preot precum și tot sfatul bătrânilor, de la care am primit și scrisori către frații din Damasc, ca să merg și să-i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.
6. În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer.
7. Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuți?»
8. Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret, Cel pe Care tu Îl persecuți!»
9. Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înțelegeau cuvintele Celui Ce-mi vorbea.
10. Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, și acolo ți se va spune tot ce s-a hotărât să faci.»
11. Cum, din cauza strălucirii acelei lumini, nu puteam vedea, cei care erau cu mine m-au luat de mână și m-au dus în Damasc.
12. Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, după cum cere Legea, și vorbit de bine de către toți iudeii care locuiau acolo,
13. a venit la mine și, stându-mi alături, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea și m-am uitat la el.
14. El a zis: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales ca să-I cunoști voia, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui,
15. pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.
16. Iar acum, ce aștepți?! Ridică-te, fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!»
17. După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească
18. și L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbește-te, ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!»
19. Eu am zis: «Doamne, ei știu că eu îi băgam în închisoare și îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine,
20. iar când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, dându-mi aprobarea și păzind hainele celor ce-l omorau!»
21. Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“
22. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“
23. În timp ce ei țipau, își azvârleau hainele și aruncau praf în văzduh,