34. Unii din mulțime strigau una, alții alta, așa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort.
35. Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din pricina violenței mulțimii.
36. Căci mulțimea poporului se ținea după el, strigând: „La moarte cu el!“
37. Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului: – Îmi este îngăduit să-ți spun ceva? Tribunul l-a întrebat: – Știi grecește?
38. Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și a dus în pustie patru mii de asasini?
39. Pavel i-a răspuns: – Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!
40. Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică astfel: