2. Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat.
3. Ne-a apărut în zare insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia.
4. I-am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ceanume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.
5. Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți, împreună cu soțiile și copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe țărm, ne-am plecat pe genunchi și ne-am rugat.
6. Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alții, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7. Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi.
8. În ziua următoare am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am rămas la el.
9. Acesta avea patru fete fecioare, care profețeau.
10. Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea
11. și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și și-a legat picioarele și mâinile, zicând: „Așa vorbește Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“
12. Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“
14. Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“
15. După zilele acelea, ne-am pregătit și ne-am suit la Ierusalim.
16. Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.